Până şi viaţa e un viciu

Eseul lui Cătălin Duluş, „Până şi viaţa e un viciu”, s-a plasat în 7.10.2013, în zona de sus a clasamentului zilnic al WordPress, şi anume pe locul 27. E o reuşită individuală remarcabilă, conjugată cu poziţionarea în mod constant a platformei logopaper.wordpress.com între primele 30.

Până şi viaţa e un viciu!
O obsesie fizică sau psihică, o pasiune, un defect psihic cu o anumită înclinaţie, o plăcere, dependenţe, totul se rezumă la un singur lucru si anume viciile. Ce sunt viciile mai exact? Fiecare om are un viciu, am auzit atâţia oameni care spune-au „Eu nu sunt un vicios, nu fumez nu consum droguri, nu beau alcool!” , faptul că nu faci nimic din cele enumerate mai sus asta nu înseamnă că nu esti un vicios. Fie că esti dependent de droguri, colecţionezi timbre, tragi 3-4 ore de fiare intr-o sală de fortă, fie ca pui ierburi in atlas, te joci ore in şir la calculator, ţii o undită in mână, fumezi, “vânezi” femei, mănânci o anumită cantitate de dulce fără de care te-ai simţi “gol”, indiferent de activitatea, de obiectul ce îşi creează o placere fără de care nu ai fi tu, asta e un viciu. Viciul te poate duce de la o minimă plăcere la extaz absolut, uiţi de tot, uiţi de prieteni, eşti tu, viciul tău si starea de bine. Viciul unei persoane variază de la om la om, fiecare regăsindu-se făcând un anumit lucru, consumând anumite substanţe, alimente sau chiar citind, cititul, muzica, desenul, iubita, somnul, intunericul, apa, totul reprezintă un viciu. Viciile nu ţin cont de starea socială, fiecare ne naştem cu un viciu, îl dezvoltăm, îi permitem sa ne controleze iar apoi ne bucurăm de el sau ajungem sa regretăm sau chiar sa ne pierdem viaţa din pură plăcere. Viciile sunt pretudindeni, e imposibil ca un om să nu detină cel putin un viciu, sexul este un viciu, faptul că te uiţi la un film şi-ţi creează un sentiment de plăcere, este un viciu, viaţa in sine este un viciu. Viciul nu este un defect, nu este o boală, e o necesiate absolută, fară vicii am fi doar nişte roboţi. Este extrem de usor să spui, sunt bun, nu am vicii, si totuşi ne dăm seama că le avem, unii le avem in cantitaţi extrem de mari, de la zeci la sute de vicii, fiecare exprimânu-se si asociindu-se cu o anumită stare de spirit, într-un anumit loc, într-un anumit cerc de persoane. Atâta timp cât cantitatea iti provoaca delicii, ele toate sunt niste simple vicii, faptul că te îngropi în ceva şi ai uitat scopul, tremurând din cauza lipsei unui lucru sau unei situaţii, persoane, asta înseamnă viciul ! Priveşte viciul ca pe un lucru fară de care nu ai fi tu, nu-l mai reprima, alimentează-l atâta timp cât nu ai de suferit nici psihic si nici fizic.
Articol realizat de: CĂTĂLIN DULUŞ